Timpul este problema …dorinta de a face lucrurile sa treaca cu pasi repezi este un esec,fie ca e o zi cu soare fie ca e una cu nori, sufletul e in asteptarea sincerei si unicei lui dorinte.Fiecare raza de lumina ,fiecare picatura de fericire el o interpreteaza gresit…
Drumul pe care el il parcurge pe crestele muntilor negrii il face in singuratate ,uitandu-se la iubirea pamanteasca care alearga necontenit in fata singuratatii…apoi,din neant, cand renuntarea pare singura decizie, El,Tatal nostru … sopteste suav si tainic sufletului sa nu renunte,sa nu descurajeze…caci speranta este sursa unei iluzii sincere.
A trecut un timp…un timp in care iubirea s-a apropiat de sufletul pierdut… simpla tulburare a pacii sufletesti a cedat locul unei noi iubiri ,unor noi sperante. Am fost o iluzie pana in momentul in care mi am recuperate sufletul pierdut.Apoi,visele m-au facut sa simt adevarata sclipire a fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu