"Iubeşti - când ulciorul de-aramă
  se umple pe rând, de la sine
  aproape, de flori şi de toamnă,
  de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
  ce-ţi faci în durere prin veac
  o ţii înrămată ca-n rana
  străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
  vâltori, unde nu ajung sorii,
  te-avânţi să culegi printre umbre
  bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
  că-n lume doar inima este,
  că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
  nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
  cu schimbul, odihnă, furtună
  îţi este-n aceeaşi măsură
  şi lavă pătrunsă de lună."